pentru Tine, sufletul meu

Nu am mai trecut demult pe aici; nu ca nu as fi avut ce sa spun ci din lipsa de timp sau din comoditatea. Uneori astea sunt cele mai bune motive invocate pt a ne scuza...
Acum am simtit nevoia sa ma intorc aici, sa arunc cateva cuvinte...
Azi plec, dar o fac cu inima indoita, simt cum jumatate din mine nu vrea sa ma insoteasca, vrea sa ramana aici sa vegheze, sa aiba grija de tot ce las. Nu am avut niciodata sentimetul ca plec in vacanta goala, fara sa am sufletul cu mine.
Motivele sunt multiple si nici nu are sens sa le metionez, la ce bun? Faptele conteaza, eu plec incercand sa ma linistesc, sa fac ceva cu furia care ma domina. Aici nu am sanse sa o fac sa dispara, zilnic se intampla cate ceva care nu ma lasa. Vreau sa ma regasesc, sa revin la ce am fost candva, femeia de care pana si eu eram mandra, nu un ambalaj pentru furie si ganduri negre.
Wow, cate obiective am de indeplinit in vacanta asta...:)
Stiu, sunt sigura ca totul va fi altfel dupa. Ma voi simti asa cum imi doresc, lucrurile se vor aseza incet, incet pe fagasul lor. Trebuie sa se intample asta. Altfel nu stiu cum voi supravietui.
Coincidenta face sa ma intorc in Grecia, o tara de care sunt oarecum legata sufleteste. Poate pentru ca imi plac oamenii de acolo, mancarea, muzica, m-as intoarce acolo ori de cate ori as putea. Dar data viitoare cand merg nu voi mai fi singura. Promit solemn...va fi acolo si sufletul meu...
Revin cu vesti cand ma intorc...de ce nu si niste poze;)