S-a asternut tacerea?

niciodata nu m-am gandit, ca pe masura ce gandul meu e mai linistit, tacerea ta e mai colorata.
doare gandul meu pierdut spre zambetul tau senin, doare tacerea ta nesperata, brusca, stupida, aproape nejustificata...toate-mi apasa sufletul...
traiesc sa retraiesc...si asa imi pastrez speranta, ca din infinit iti vei crea calea catre mine si astfel ma vei invata sa te conjug la timpul perfect...
inca ma intreb unde s-au dus toate...sperante, iluzii, sentimente. de ce-mi simt sufletul cicatrizat...gheara de vultur a nepasarii tale inca imi sfasie inima. de ce? de ce vrei sa te hranesti cu un hoit...ataca in alta parte.
te rog, pastreaza tacerea pentru tine. pleaca cu tot ce mi-ai adus: iluzii desarte, suferinta inutila, minciuni nejustificate, sentimente neimpartasite. ia tot si du-te...pasii tai plecand, ultima imbratisare, ultima privire, ultima atingere...toate vor fi vii in mintea mea, inca le simt de parca se petrec acum...asa vor ramane pt totdeauna...

Iarta-ma...

Ti-ai dori sa se inventeze o oglinda in care sa-ti vezi sufletul, trecutul, dar mai ales viitorul? Sincer mie mi-ar fi frica sa ma privesc. Mi-ar fi teama sa vad urma bocancilor tai pe sufletul-mi care abia mai respira, pe care-l simt cum ar vrea sa fuga de mine, reprosandu-mi astfel ca nu l-am protejat de cuvintele crude care l-au ranit, l-au transformat intr-o umbra. Cum sa-l fac sa ma ierte, sa-l chem inapoi, sa fie iar al meu, sa-l intaresc, sa-l protejez? Cum, cand lumea mea e impartita in doua tabere, iar el o vrea un tot unitar al lui, cand vrea ca ceea ce arat in exterior sa nu mai fie invers proportional cu starea lui?
Iarta-ma Sufletul meu…sper sa gasim o cale de mijloc impreuna, sa nu ne mai razboim atat, sa nu mai fim intr-un maraton interminabil, sa ajungem odata la finish si sa castigam amandoi. Poate ceilalti ma vad alergand singura pe pista vietii, dar stiu ca Tu-mi esti concurent. Si e ciudat, desi apartinem unul altuia, mereu ma depasesti, imi paralizezi miscarile si dupa, tot Tu imi reprosezi ca nu sunt capabila sa ies din capacanele tale, din nisipurile miscatoare in care ma arunci. De ce imi faci toate astea? Nu-mi sunt suficiente lectiile de viata pe care mi le-ai dat? Arata-mi drumul care ma scoate din labirint, si hai sa ne regasim…

Vreau sa simt ca-ti apartin din nou, si promite-mi ca nu o sa ma mai parasesti niciodata...Stii si tu ca unul fara altul suntem pierduti, de ce sa ne distrugem reciproc?...cand vei avea raspuns la toate intrebarile mele, cauta-ma...

ultima stare

Ma asez pe genunchii singuratatii mele si observ cum lumea mi se face praf si totul se misca intr-un ritm prea alert pentru privirea mea obosita... nici lumina sperantei din suflet nu-mi mai straluceste si nu stiu ce sa fac sa nu ma sting, sa nu ma pierd de tot... ma doare ce-i in jurul meu, ma mint ca inca mai exist, langa mine totul imi pare pustiu, necunoscut... mi-e teama, cred, de ce va urma, de lucrurile pe care le stiam, de cum as mai fi fara vis, mi-e dor de mine si de zambetul meu... ceva ma face sa ma revolt, dar nu stiu ce; soarta, nu imi mai zambeste, imi pare mai cruda si-n gandul meu apar iar spinii care-mi ucid incet ideea, iar viata o simt cum imi scapa printre degete si iarasi lumea imi moare in palma si inima in piept mi se opreste putin cate putin, iar privirea a obosit si ea, scaldata in lacrimi de tristete... si-as vrea atat de mult sa ma adun, sa inteleg ce e cu mine, dar sufletul imi e din nou amortit si nu stiu ce sa fac sa-i schimb starea... poate sa invat sa-l mai chem, dar nu stiu daca mai pot si as vrea atat de mult sa cred ca ma mai poate asculta...
...Si totusi...nu e totul pierdut...mai e o speranta, exista mereu o salvare in suflet si am sa prind iar viata din urma, am s-o apuc si-am s-o strang cu putere in mine, iar lumea poate va rasari din nou in privirea mea si sufletul nu-mi va mai fi amortit...

Am chef sa…

…ma intind, pe iarba, sub cerul adormit.
…iau o gura adanca de aer.
…te stiu langa mine, fara sa te ating, fara sa-ti vorbesc, doar sa-ti aud respiratia. Si printre aburii pamantului ti-as da tarcoale ca un animal de prada infometat sau ti-as intinde o mana doar ca sa o simt pe a ta. Toate cate s-au intamplat in ultima vreme m-au facut sa inteleg ca nu distanta ne tine departe, ci doar comunicarea compromisa.
…vad cum o bucata sfasiata de cer cade peste mine, dar esti acolo, te simt, te am, imi dai aer sa respir, imi dai incredere. Stiu ca fara tine bucata de cer mi-ar distruge sufletul, trupul, mi-ar strivi inima…legatura dintre suflete e cea care ma salveaza…dar oare cat va mai tine? ma vei putea salva la infinit?…intinzi mana sa te simt, cerul e atat de rece...

La multi ani!

In 'coltul' meu de net, unde sper ca vei arunca vreodata un ochi, vreau sa-ti urez ca ziua asta sa fie inceputul a tot ceea ce vrei in viata! Viitorul sa-ti fie linistit, sa fii impacat cu tine, dar mai ales sa ai in preajma persoane care te iubesc neconditionat si te apreciaza pentru ceea ce esti, nu pt ce le poti oferi. Astazi si in fiecare zi, ma gandesc la tine si iti urez o zi de nastere plina de fericire, liniste si momente unice! Fie ca ce e mai bun sa vina de acum incolo! LA MULTI ANI!

Si pentru ca ma leaga multe de aceasta floare, vreau sa-ti o daruiesc...

sunt...cine sunt?

Pentru o clipa sunt lumea intreaga si in acelasi timp lumea pe care o pierd la fel de repede. Sunt zambetele care mi se intiparesc in suflet si lacrimile pe care le sterg, lasand loc pentru noi zambete. Sunt cuvintele pe care le rostesc si altele pe care le arat. Sunt visele pe care le implinesc si visele ce par mai degraba scenarii de film. Sunt o clipa de iubire si inca o infinitate de asteptare, dar stiu ca merita, pentru ca intr-o singura clipa pot face inconjurul universului. Sunt atingerea care te tulbura si in acelasi timp te linisteste. Sunt un strop de curaj si multa timiditate uneori, dar...lucrurile mici fac diferenta. Sunt multe amintiri si un singur moment, dar numai atunci cand ma regreti, momentul iti pare prea putin. Sunt primele o mie de melodii ce-ti vin in minte si ma canti doar cu o singura nota, pentru ca sunt singura pe care o ai in suflet. Sunt echilibru si totusi caderea, pentru ca sufletul meu nu are aceasi unitate de masura ca si ratiunea, dar asta nu inseamna ca nu ma ridic pana la urma. Si echilibrul meu atunci, pot fi doar increderea...si iubirea.

suflet de copil

La multi ani pentru copilul din tine!

Sa nu uitam ca indiferent de varsta, un strop de suflet de copil ramane in fiecare dintre noi. Sunt situatii din care, uneori nu prea stim cum sa iesim si tocmai copilul din noi ne salveaza: nastrusnic, dezinhibat sau timid este cel care face un gest nevinovat sau da o replica geniala si am depasit mometul...