duminică, 28 iunie 2009

S-a asternut tacerea?

niciodata nu m-am gandit, ca pe masura ce gandul meu e mai linistit, tacerea ta e mai colorata.
doare gandul meu pierdut spre zambetul tau senin, doare tacerea ta nesperata, brusca, stupida, aproape nejustificata...toate-mi apasa sufletul...
traiesc sa retraiesc...si asa imi pastrez speranta, ca din infinit iti vei crea calea catre mine si astfel ma vei invata sa te conjug la timpul perfect...
inca ma intreb unde s-au dus toate...sperante, iluzii, sentimente. de ce-mi simt sufletul cicatrizat...gheara de vultur a nepasarii tale inca imi sfasie inima. de ce? de ce vrei sa te hranesti cu un hoit...ataca in alta parte.
te rog, pastreaza tacerea pentru tine. pleaca cu tot ce mi-ai adus: iluzii desarte, suferinta inutila, minciuni nejustificate, sentimente neimpartasite. ia tot si du-te...pasii tai plecand, ultima imbratisare, ultima privire, ultima atingere...toate vor fi vii in mintea mea, inca le simt de parca se petrec acum...asa vor ramane pt totdeauna...

Un comentariu:

  1. Ultima privire? Chiar o retii? :( Cred ca ai facut destule presupuneri cu motivul deciziei lui, ai ajuns la o concluzie?

    RăspundețiȘtergere