joi, 28 mai 2009

respiratia sufletului

Sunt momente in care ma simt robotizata printre mormanele de bucati de oameni si parca calc pe sticla pisata, incinsa - de dorinte si am senzatia ca ma ingrop in iluzii, ca ma inchid intr-un labirint al necuvintelor gandirii.
Simt respiratia sufletului, adanc impregnata in fiecare de pas al vietii…alaturi – obiecte mate care asteapta o atingere calda pentru a-si capata luciul.

Uneori trec nepasatoare si in fiecare moment al vietii dau vina pe timp, timpul infinit, inexistent, care e finit doar in acceptiunea omului. Tot ce este simplu devine complicat in acceptiunea noastra si invers. Sunt teleghidata in gandire si miscari intr-o realitate plina de otrava, care ma stoarce de energie si se infrupta din mine. Toate sunt anapoda, norocul e hazard, viata intamplare, fericirea nu este alegere ci o încrucişare de mai multe ingrediente.

Eu nu mai sunt totul, pentru ca totul se afla acum in afara mea si sentimentele s-au dispersat. Oamenii din viata mea vin si pleaca, sunt programata la distrugere, contaminata de gustul amar al sperantei si parfumul ademenitor al libertatii.

Vreau sa ma cufund in apa gandirii, sa ma prefac in picaturi de ploaie, sa ma preling in agonia gandirii tale, sa izbucnesc ca un vulcan care distruge prezentul si creaza o noua lume, inventeaza alte culori, lumineaza noaptea, redeseneaza in alte forme soarele, marea, nisipul... Si atunci vreau sa te ascunzi in palmele mele asteptand o noua zi...

cu fata catre Maine



Azi sunt, in mod inevitabil, in fata unor situatii pe care aparent nu pot sa le depasesc sau ocolesc si pentru care nu am vreo solutie. Situatia in sine se mentine neschimbata in esenta ei, chiar daca pentru o anumita perioada ramane ascunsa; o ignor, dar o constientizez, ma lovesc de ea, dar parca impactul e cu totul altul de fiecare data. Nu ma va rapune, nu voi recurge la solutii imaginare si autolinistiri si nici nu ma adancesc in tacere in fata a ceea ce ma depaseste. Altii ce-au facut? Au speriat viitorul cu frica trecutului si a prezentului?
Am ajuns sa ma indoiesc de tot si ca atare, neg totul. Simturile au inceput sa ma insele, totul e indubitabil si contradictoriu. Nimic nu imi inspira o incredere absoluta intrucat ratiunea mea incepe sa paraseasca rapid lumea reala pentru a se refugia in cea ideala, construita pentru autoaparare. Toate s-au parasit adeseori in insolubilitatea lor, dar afirmatiile s-au ridicat impotriva altor afirmatii. Asa ca acum ma indoiesc, insa cu scopul de a gasi ceva de care sa nu ma mai indoiesc.
Totul curge si trece si noi cu ce ramanem? Cu nimic. Asa ca in ultima instanta, m-am hotarat sa fac ceva. Acest ceva va fi doar al meu.

miercuri, 20 mai 2009

Inchide, deschide...

E bine sa constientizezi cand se termina o anumita etapa din viata. Daca insisti sa te mentii acolo dincolo de timpul rezonabil, o sa-ti pierzi bucuria si simtul a ceea ce se afla in afara ei si mai ales aceea ce te astepta la urmatorul pas, inceputul unei noi etape vei ajunge sa nu-l simti. Inchide capitole sau usi. Poti petrece mult timp din prezentul tau, scufundandu-te în “de ce”-uri, in a-ti revedea filmul vietii si a incerca sa intelegi cum si pentru ce motiv s-au intamplat anumite lucruri. Dar, te vei consuma degeaba si la nesfarsit, caci in viata, tu, eu, prieteni, frati, parinti, noi toti, ne indreptam inevitabil catre a inchide capitole, a da pagina, a termina etape sau momente din viata si de a merge inainte. Nu ne putem afla in prezent, ducand dorul trecutului. Nici macar intrebandu-ne “de ce”. Ce a fost a fost, si trebuie sa te eliberezi, sa te desprinzi de trecut. Nu putem fi copii eterni, nici adolescenti intarziati, nici angajati ai unor firme care nu mai exista, nici a pastra legaturi cu cei care nu vor să aiba legaturi cu noi. Faptele trec, si trebuie lasate sa treaca! De aceea, uneori, este atat de important sa distrugi amintiri, sa faci un cadou, sa-ti schimbi casa, sa rupi hartiile si sa faci cadou o carte. Schimbarile externe pot simboliza procese interioare de evoluţie. A uita, a te desprinde, a te avânta. In viata, nimeni nu joacă cu cartile insemnate, asa ca ai de invatat cum sa pierzi si cum sa castigi. Trebuie sa ne eliberam, sa dam pagina si sa traim numai cu ceea ce ne ofera prezentul. Trecutul a trecut. Nu astepta sa ti-l dea nimeni inapoi, nu te astepta sa te recunoasca nimeni, nu astepta ca, vreodată, cineva sa-si dea seama cine ai fost. Lasa deoparte resentimentele. Repetarea cu incapatanare a “filmului tau personal” iti va face rau sufletului si mintii si te va invenina si amari. Viata nu se afla decat inainte, niciodata inapoi. Daca treci prin viata lasand “usi deschise” pentru orice eventualitate, niciodata nu te vei putea desprinde de trecut, nici nu vei trai ziua de astazi cu mulţumire. Iubiri sau prietenii pe care nu ti le scoti din suflet? Posibilitati de a te intoarce? La ce? Nevoie de explicatii? Cuvinte nerostite? Taceri care au invadat cuvintele? Daca le poţi infrunta chiar acum, fa-o. Daca nu, lasa-le sa se ducă, inchide capitolele! Spune-ti tie insuti că nu le mai vrei inapoi. Dar nu din mandrie sau orgoliu, ci pentru ca TU nu mai faci parte din acel loc, din acea inima, din acea incapere, din acea casa, din acel birou. Tu insuti nu mai esti cel de acum doua zile sau trei luni sau un an. Prin urmare, nu exista nimic catre care sa te-ntorci. Inchide usa, da pagina, inchide capitolul. Nici tu nu vei fi acelasi, nici mediul la care te intorci nu va fi acelasi, caci nimic nu ramane la fel in viata. Pentru sanatatea ta mintala si sufleteasca, desprinde-te de ceea ce nu se mai regaseste in viata ta. Adu-ti aminte că nimeni si nimic nu este indispensabil. Nici o persoana, nici un loc. Nimic nu este vital pentru a trai, pentru ca atunci cand ai venit pe lume, ai venit singur. Este, asadar, obisnuit sa traiesti cu tine insuti si este o indatorire personala sa inveti sa traiesti singur, fara acea apropiere umana sau fizica, de care iti vine atat de greu sa te desparti astazi. A te desprinde este un proces de invatare care, din punct de vedere uman, se poate realiza.
Adu-ti aminte, nimic si nimeni nu este indispensabil. Este numai obicei, rutina, nevoie. Deci, inchide, incheie, arunca, desprinde-te, elibereaza-te! Uita.

luni, 18 mai 2009

ÎN TIMP ÎNVEŢI Jorge Luis Borges

După un anumit timp,
omul învaţă să perceapă diferenţa
subtilă între a susţine o mână
şi a înlănţui un suflet,
şi învaţă că amorul nu înseamnă a te culca cu cineva
şi că a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea de siguranţă,
şi aşa, omul începe să înveţe...
că săruturile nu sunt contracte
şi cadourile nu sunt promisiuni,
şi aşa omul începe să-şi accepte căderile cu capul sus
şi ochii larg deschişi,
şi învaţă să-şi construiască toate drumurile
bazate în astăzi şi acum,
pentru că terenul lui mâine este prea nesigur pentru a face planuri ...
şi viitorul are mai mereu o mulţime de variante care se
opresc însă la jumătatea drumului.

Şi după un timp, omul învaţă că dacă e prea mult,
până şi căldura cea dătătoare de viaţă a soarelui,
arde şi calcinează.
Aşa că începe să-şi planteze propria grădină
şi-şi împodobeşte propriul suflet,
în loc să mai aştepte ca altcineva să-I aducă flori,
şi învaţă că într-adevăr poate suporta,
că într-adevăr are forţă,
că într-adevăr e valoros,
şi omul învaţă şi învaţă ...
şi cu fiecare zi învaţă.

Cu timpul înveţi că a sta alături de cineva
pentru că îţi oferă un viitor bun,
înseamnă că mai devreme sau mai târziu
vei vrea să te întorci la trecut.

Cu timpul înţelegi că doar cel care e capabil
să te iubească cu defectele tale,
fără a pretinde să te schimbe,
îţi poate aduce toată fericirea pe care ţi-o doreşti.
Îţi dai seama cu timpul că dacă eşti alături de această
persoană doar pentru a-ţi întovărăşi singurătatea,
în mod inexorabil
vei ajunge să nu mai vrei să o vezi.

Ajungi cu timpul să înţelegi că adevăraţii prieteni sunt
număraţi, şi că cel care nu luptă pentru ei,
mai devreme sau mai târziu se va vedea înconjurat doar de
false prietenii.

Cu timpul înveţi că vorbele spuse într-un moment de mânie,
pot continua tot restul vieţii să facă rău celui rănit.

Cu timpul înveţi că a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar că a ierta, asta doar sufletele cu adevărat mari o pot
face.

Cu timpul înţelegi că dacă ai rănit grav un prieten,
e foarte probabil că niciodată prietenia lui nu va mai fi
la aceeaşi intensitate.

Cu timpul îţi dai seama că deşi poţi fi fericit cu prietenii tăi,
într-o bună zi vei plânge după cei pe care i-ai lăsat să plece.

Cu timpul îţi dai seama că fiecare experienţă trăită
alături de fiecare fiinţă, nu se va mai repeta niciodată.

Cu timpul îţi dai seama că cel care umileşte sau
dispreţuieşte o fiinţă umană,
mai devreme sau mai târziu va suferi aceleaşi
umilinţe şi dispreţ, dar multiplicate, ridicate la pătrat.

Cu timpul înveţi că grăbind sau forţând lucrurile să se
petreacă, asta va determina că în final,ele nu vor mai fi aşa cum sperai.

Cu timpul îţi dai seama că în realitate,
cel mai bun nu era viitorul, ci momentul pe care-l trăiai
exact în acel moment.

Cu timpul vei vedea că deşi te simţi fericit cu cei care-ţi
sunt împrejur, îţi vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine
şi acum s-au dus şi nu mai sunt...

Cu timpul vei învăţa că încercând să ierţi sau să ceri iertare,
să spui că iubeşti, să spui că ţi-e dor,
să spui că ai nevoie,
să spui că vrei să fii prieten,
dinaintea unui mormânt,
nu mai are nici un sens.

Dar din păcate,
toate se învaţă doar cu timpul...

vineri, 15 mai 2009

cuvantul...forma fara fond

Cuvintele sunt forma starilor si sentimentelor noastre. Le folosim pentru a descrie starea in care ne aflam, ce simtim, credem, vedem, mirosim sau gustam. Dar poate niciodata nu ne-am gandit ca nu trebuie sa le rostim pur si simplu, ca trebuie sa fie fondate, sa se bazeze pe ceva anume. Nu trebuie doar sa scoti sunete, sa te auzi vorbind aiurea, pronuntand insiruiri de vorbe, ca de exemplu „mi-e dor de tine”, daca nu te bazezi pe ceva, daca nu este ceea ce simti.
Multi le pronunta intr-o anumita ordine sau una aleatoare, dar fara sa se gandeasca la ce consecinte pot avea pt cel ce le aude. Pot trece pe la urechile celuilalt fara sa-l influenteze intr-un fel anume sau pot fi dâre de sange lasate pe suflet.

Fiecare cuvant are un anumit sens pentru fiecare dintre noi, care poate coincide mai mult sau mai putin cu sensul dat de DEX. Gandire, simtire, iubire, viata, foc, ceas...simple cuvinte, care pot fi intelese intr-un fel sau altul...depinde de la cine le auzim. Daca ti le spune, de exemplu persoana care pentru tine conteaza cel mai mult, te pot duce catre nirvana sau te pot arunca pe fundul prapastiei, te pot pune la pamant, fara sa reusesti sa te mai ridici vreodata...poate. Si tocmai atunci e momentul sa arati ca esti puternic, sa te ridici si sa strigi: Am invins! Dar de fapt iti invingi sufletul, te invingi pe tine...
In cele din urma de noi depinde daca ne lasam sau nu invinsi de puterea cuvantelor auzite in jurul.

A fost o vreme in care am auzit prea multe cuvinte, am crezut prea mult in ele, doar pentru ca am crezut orbeste in persoana care le rostea. De aici deduc ca importanta si mai ales greutatea cuvantului e data, cel putin pentru mine, de cel ce il rosteste si in cele din urma conteaza cine, nu doar ce spune. Candva aveam o vorba, cu timpul am uitat-o, dar acum ca prin minune mi-am amintit-o: ‚Nu conteaza ce se spune despre tine, ci cine spune.’

Pentru mine era cuvintelor a apus. A venit momentul sa ma bazez doar pe fapte reale, sa iau in calcul doar concretul din viata mea. Sa fie asta un semn de maturizare? Sa fie finalul epocii suferintei in van? Cred ca mi-am invatat lectia. Cred ca aveam nevoie de ea pentru a pasi cu mai multa hotarare, pe urmatoarea treapta din „scara” vietii...

vineri, 8 mai 2009

petale de suflet

Nu puteam incepe cu alt titlu...este evident. De ce petale de suflet?! si eu ma intreb...dintr-o lista nu foarte lunga, mi s-a parut cel mai potrivit.

Mi-a luat mult timp sa ma gandesc daca sa-mi fac sau nu acest blog. In cele din urma mi-am zis, de ce nu? E clar, pentru toate trebuie sa existe un inceput. Trebuie doar sa ai curajul sa faci pasul...Si uite ca azi pashesc cu pasi timizi in lumea blogossferei. Nu vreau sa-mi ureze nimeni bun venit...in schimb, va urez eu voua, celor care veti "calca" pe aici, "tarati" de mouse/taste, curiozitate, dorinta de a ma cunoaste (mai bine)...sau pur si simplu...

Tot ce veti gasi aici nu vor fi doar cuvinte, ci pasaje, ganduri absconse, experiente traite, idei nerosite, vise neindraznite, taceri 'vorbite', in cele din urma...EU, asa cum sunt...