Cuvintele sunt forma starilor si sentimentelor noastre. Le folosim pentru a descrie starea in care ne aflam, ce simtim, credem, vedem, mirosim sau gustam. Dar poate niciodata nu ne-am gandit ca nu trebuie sa le rostim pur si simplu, ca trebuie sa fie fondate, sa se bazeze pe ceva anume. Nu trebuie doar sa scoti sunete, sa te auzi vorbind aiurea, pronuntand insiruiri de vorbe, ca de exemplu „mi-e dor de tine”, daca nu te bazezi pe ceva, daca nu este ceea ce simti.
Multi le pronunta intr-o anumita ordine sau una aleatoare, dar fara sa se gandeasca la ce consecinte pot avea pt cel ce le aude. Pot trece pe la urechile celuilalt fara sa-l influenteze intr-un fel anume sau pot fi dâre de sange lasate pe suflet.
Fiecare cuvant are un anumit sens pentru fiecare dintre noi, care poate coincide mai mult sau mai putin cu sensul dat de DEX. Gandire, simtire, iubire, viata, foc, ceas...simple cuvinte, care pot fi intelese intr-un fel sau altul...depinde de la cine le auzim. Daca ti le spune, de exemplu persoana care pentru tine conteaza cel mai mult, te pot duce catre nirvana sau te pot arunca pe fundul prapastiei, te pot pune la pamant, fara sa reusesti sa te mai ridici vreodata...poate. Si tocmai atunci e momentul sa arati ca esti puternic, sa te ridici si sa strigi: Am invins! Dar de fapt iti invingi sufletul, te invingi pe tine...
In cele din urma de noi depinde daca ne lasam sau nu invinsi de puterea cuvantelor auzite in jurul.
A fost o vreme in care am auzit prea multe cuvinte, am crezut prea mult in ele, doar pentru ca am crezut orbeste in persoana care le rostea. De aici deduc ca importanta si mai ales greutatea cuvantului e data, cel putin pentru mine, de cel ce il rosteste si in cele din urma conteaza cine, nu doar ce spune. Candva aveam o vorba, cu timpul am uitat-o, dar acum ca prin minune mi-am amintit-o: ‚Nu conteaza ce se spune despre tine, ci cine spune.’
Pentru mine era cuvintelor a apus. A venit momentul sa ma bazez doar pe fapte reale, sa iau in calcul doar concretul din viata mea. Sa fie asta un semn de maturizare? Sa fie finalul epocii suferintei in van? Cred ca mi-am invatat lectia. Cred ca aveam nevoie de ea pentru a pasi cu mai multa hotarare, pe urmatoarea treapta din „scara” vietii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu